Aqua Alta...sau pura toama la Venetia

Vineri citeam printre randuri care ar fi locul cel mai bun pentru o privire cuprinzatoare asupra Venetiei. Sambata dimineata am urcat in avion cu gandul la Campanile. Si cu grija sa arunc o privire pe fereastra inainte de aterizare. N-am reusit sa vad Venetia din avion, insa am admirat-o din Campanile, infruntand vantul.

Privelistea merita fara dubiu asteptarea la coada de la urcare. De acolo, de sus, ai impresia ca ai orasul la picioare si il privesti trimfator. La coborare insa te topesti in el, pe stradutele inguste, peste podurile de peste canale, afundandu-te tot mai adanc.

Nu imi dau seamna daca Venetia e frumoasa, daca e eleganta sau daca doar te imbie. Privind pozele, vad cladiri cu tencuieli scorojite si temelii subrede. Plimbandu-ma printre ele le vedeam vii si colorate. Da, Venetia este frumoasa. Miroase a muzeu, a parfum de demult si a mare. Imposibil sa nu-ti imaginezi venetienii in haine elegante, venetienele in rochii lungi si negustorii pe stradutele inguste.

Ziua de sambata a fost insorita si fara ploaie. Cu strazi uscate si Piata San Marco fara urme de apa. Noaptea a fost calma. Spre dimineata insa au inceput sa sune sirenele ce atentioneaza ca urmeaza sa se produca ceea ce italieni numesc "aqua alta" sau "apa inalta", cand, din cauza fluxului se inunta strazile orasului, incepand cu partea ce mai joasa - San Marco. Oricat de inspaimantator pare, Venetia este un oras locuibil si in perioadele cu aqaua alta, venetienii parand perfect adaptati in cizmele lor de cauciuc cu modele variate. Eu nu pot decat sa multumesc pentru norocul unei zile perfecte pentru vizita si pentru norocul de a asista la aqua alta si a respira o dimineata din adevarata Venetie.