Barcelona lui Gaudi si...a mea

Reumatismul descoperit inca din copilarie il impiedicau pe Gaudi sa se joace cu alti copii, insa nu-l impiedicau sa reinventeze cladirile pe langa care trecea in lungile plimbari pe care boala il obliga sa le faca. Si-a pastrat acest obicei pana la sfarsitul vietii, rastimp in care visele sale au prins conturul care ne incanta privirea astazi.
Daca nu aveti mult timp la dispozitie sa explorati Barcelona, autobuzul turistic este solutia optima. Are 3 linii care acopera orasul si serpuiesc de-a lungul plajei. Nu trebuie sa pierdeti o croaziera pe mare, desi mereu agitata. Asta dupa ce ati viztat mai intai Aquariumul si v-ati plimbat pe faleza din Port Vell.

O vizita la Barcelona nu este completa fata o plimbare pe vestita strada La Rambla. Desi va sfatuiesc sa va intoarceti si dupa lasarea intunericului cand La Ramba se umple cu artisti de strada si oameni care asteapta rasaritul.
De neratat Parcul Guell, nascut din esecul imobiliar al finantatorului lui Gaudi, Eusebi Guell industriasul care visa sa ridice un nou cartier al Barcelonei in acea zona inalta. Doar 2 case au fost ridicate, insa nici un vanduta, una dintre ele devenind casa lui Guadi.

Barcelona lui Gaudi este ciudata. Cladirile danseaza in valuri, iar soarele le aprinde culorile. Pot sa placa sau sa para bizare. Insa este imposibil sa nu ramai impresionat in fata catedralei Sagrada Familia. Am vazut-o prima data de pe acoperisul hotelului, apoi ne-am plimbat in jurul ei pe intuneric, cand doar cativa turisti stateau pe margine si o admirau. Acela a fost momentul cand chiar am "privit" catedrala. A doua zi era o coada interminabile si multe blitzuri vorbitoare de limbi felurite. Insa nu este permis sa o ratezi. Catedrala se construieste pas cu pas si astazi., desi inceputa in 1882. Intrebat despre finalizarea constructiei, Gaudi ar fi raspuns "Clientul meu nu se grabeste". Astazi constructia continua gratie donatiilor si vanzarilor de bilete, incat fiecare dintre cei care ii trec pragul pun un umar la terminarea ei.

De neratat paella traditionala a spaniolilor cu un pahar de sangria alaturi si seara incheiata la fantana cantataoare. Daca aveti mai mult timp treceti pe lista parcul de distractii de pe Tibidabo si urcatul cu tramvaiul albastru sau Barcelona vazuta de sus, din telefericul catre Monjuic.

Travel light!

Recomand....

Silken Gran Havana Hotel daca popositi in Barcelona. La 2 pasi de Placa Catalunya si La Rambla, cu o priveliste fantastica de la piscina de pe acoperis

Have a break. Have a city beak in Cluj-Napoca

Am mers la Cluj pentru 3 zile in vizita la prieteni. Cunosc bine Clujul, In 2003 am fost la un pas sa ma mut acolo, cand intrasem la facultate. Insa de data aceasta ceva a fost altfel, ceva mi-a placut mai mult. Am regasit un Cluj extrem de cald, in ciuda gerului de afara, cu oameni amabili si zambitori. De la taximetristul care coboara sa verifice daca te-a lasata la scara buna, la vanzatoarea de la mall.

Zilele acestea Clujul freamata. Este un oras cu pareri. Oamenii se aduna in centrul orasului seara de seara in semn de solidaritate fata de campania impotriva proiectului Rosia Montana. Au aparut magazine bio si cafenele cochete cu iz interbelic, locuri speciale precum:
Doamna T - o cafenea cocheta in care pasesti inapoi in timp, in anii interbelici, cu aroma de cafea la nispi si muzica frantuzeasca veche. La Doamna T poti savura prajituri de casa si poti ramane sa citesti una din cartile de pe etajere sau scrisorile vechi de langa fereastra.

 

Cosul Verde, un magazn bio unde la etaj poti manca cea mai buna prajitura.

Sau Cafe Mozart, unde te intampina vanzatoarea imbracata in straies din vremea lui Mozart

In interiorul fabricii de bere Ursus, mutata in alt judet, s-a deschis o berarie la un pas de instalatiile de facut licoarea asta faimoasa :) Un must pe lista obiectivelor turistice :)

Sa nu uit de concertul Mojo Barrel, intr-una din probabil vechile crame ale Clujului. Sigur, au ramas multe "obiective" de acest fel nevazute, dar se afla pe lista urmatarei vizite, cu ocazia TIFF

Dimineata..eliceee ..brrr

 

poza de aici

Istanbul...orasul pe doua continente

Am ajuns la Istanbul dintr-un impuls, dar si indemnati de spusele prietenilor care se intorsesera placut impresionati.
La Istanbul se poate ajunge destul de lejer cu masina, distanta fata de Bucuresti fiind de aprox. 625 km. Asta daca nu aveti mari asteptari de la drumurile vecinilor bulgari si nu alegeti sa va aventurati noaptea, cand viteza se reduce considerabil. Optiunea cea mai fericita este avionul, existand curse directe Tarom si Pegasus (un low cost turcesc neincercat). Varianta cea mai putin recomandata ar fi autocarul in care nu stiu cum reuseam sa dorm in lungile excursii din liceu.

Odata ajunsi acolo, orasul cel putin intriga. Primul lucru pe care l-am observat a fost marea de oameni, vacarmul. Este adevarat ca am ajuns la Istanbul in perioada Ramadanului, cand populatia orasului probabil se dubleaza cu turisti si musulmani veniti la rugaciune. Totusi, Istanbulul este galagios, cu oameni feluriti, cu negustori care incearca sa te atraga catre taraba lor.

 Istanbul este orasul in care imparti vagonul de tramai cu musulmance invalurite si cu turcoiace elegante, imbracate business.

Dincolo de aceste contraste, este un oras fascinant, unde rasuna la apus chemarea la rugaciune.

Must see & do: 
Moscheea Albastra si Hagia Sofia
Palatul Dolmabache 
Muzeul de Arheologie in drum spre Topkapi
Bazilica Cisterna (care aduce cu atmosfera din Diablo si unde puteti face poze costumati in otomani)
Croaziera pe Bosfor

Must eat & drink:
cuscus
kebab pe strada
sandvisuri cu peste proaspat pescuit, pregatit pe plita in port
cafea turceasca la ibric cu o nargilea alaturi
ceai de portocale si ibiscus

Aqua Alta...sau pura toama la Venetia

Vineri citeam printre randuri care ar fi locul cel mai bun pentru o privire cuprinzatoare asupra Venetiei. Sambata dimineata am urcat in avion cu gandul la Campanile. Si cu grija sa arunc o privire pe fereastra inainte de aterizare. N-am reusit sa vad Venetia din avion, insa am admirat-o din Campanile, infruntand vantul.

Privelistea merita fara dubiu asteptarea la coada de la urcare. De acolo, de sus, ai impresia ca ai orasul la picioare si il privesti trimfator. La coborare insa te topesti in el, pe stradutele inguste, peste podurile de peste canale, afundandu-te tot mai adanc.

Nu imi dau seamna daca Venetia e frumoasa, daca e eleganta sau daca doar te imbie. Privind pozele, vad cladiri cu tencuieli scorojite si temelii subrede. Plimbandu-ma printre ele le vedeam vii si colorate. Da, Venetia este frumoasa. Miroase a muzeu, a parfum de demult si a mare. Imposibil sa nu-ti imaginezi venetienii in haine elegante, venetienele in rochii lungi si negustorii pe stradutele inguste.

Ziua de sambata a fost insorita si fara ploaie. Cu strazi uscate si Piata San Marco fara urme de apa. Noaptea a fost calma. Spre dimineata insa au inceput sa sune sirenele ce atentioneaza ca urmeaza sa se produca ceea ce italieni numesc "aqua alta" sau "apa inalta", cand, din cauza fluxului se inunta strazile orasului, incepand cu partea ce mai joasa - San Marco. Oricat de inspaimantator pare, Venetia este un oras locuibil si in perioadele cu aqaua alta, venetienii parand perfect adaptati in cizmele lor de cauciuc cu modele variate. Eu nu pot decat sa multumesc pentru norocul unei zile perfecte pentru vizita si pentru norocul de a asista la aqua alta si a respira o dimineata din adevarata Venetie.