Dalboka, locul unde se mananca cele mai proaspete midii din zona

Adevarul este ca ceea ce am scris mai sus nu este 100% adevarat, din fericire :) Asta pentru ca la o cautare pe google am aflat ca ceva mai aproape de Dalboka exista o ferma de midii inca putin cunoscuta. Singura ferma de midii din Romania este la Agigea. Info despre asta aici

Pana am sa merg sa o vizitez, am sa va povestesc despre sora ceva mai celebra de la prietenii si vecinii bulgari: Dalboka.

M-am informat intens inainte sa merg la Dalboka. Asta pentru ca umbla vorba ca prin zona ar umbla si niste domni care deschid masinile pasionatilor de midii cat timp acestia se imfrupta. Ba ca drumul pana acolo este prost, ba ca nu se poate parca decat la jumatate de km, ba ca mancarea nu e buna. Asa ca haideti sa va spun cum am gasit eu Daldoka.

Usor.
Pe site-ul in romana sunt trecute coordonatele GPS. Chiar si fara GPS se ajunge foarte usor.  Pe drumul de la Vama Veche spre Kavarna, faceti stanga catre Cap Kaliakra si apoi drepta spre Dalboka, urmand indicatoarele. Intr-adevar, drumul de cand faceti dreapta nu este nemaipomenit, dar  acceptabil, la fel si panta catre ferma. Daca mergeti la ferma in timpul saptamanii sau in weekend inainte de 12, sansele sunt mari sa gasiti locuri de parcare chiar la intrare. Daca nu, intr-adevar masina va trebui lasata in varful pantei, la cateva sute de metrii de ferma. Daca sunt hoti prin preajma, nu stiu. Cand am mers eu nu erau :)

La intrare in ferma o sa vedeti ca sunt 2 cladiri. Alegeti-o pe cea din dreapta si iata ce veti gasi:

 

 

 

Meniul este bazat pe diferite mancaruri de micii (midii in sos de vin, midii la tigaie, midii pane, midii natur, midi cu mere, midii cu cocos si tot asa), dar are si o sectiune de peste si salate. Nu va recomand pastele cu midii, N-au nici o legatura cu pastele cu scoici italiene si, din cate am auzit, se stie ca bulgarii nu prea nimeresc mancarurile italiene. Asa ca testate mancarurile lor. Sunt tare bune.

La finalul mesei se poate plati cu card, in leva, euro sau chiar lei.

Asa ca pana acum, despre Dalboka numai de bine.

When in Tuscany, live like a tuscan

Daca aveti in gand o plimbare in Toscana si nu vreti sa va cazati in inima Florentei, atunci aveti de ales intre satele pitoresti din imprejurimi. Nemaipomenit ar fi sa alegeti regiunea Chianti pentru ca italienii se lauda ca acolo se face cel mai bun vin al lor. Le cam dau dreptate dupa ce l-am testat, desi mi-e greu sa aleg intre vinul de Chianti si Nero d'Avola de Sicilia.

Satele sunt multe si toate la fel de pitoresti: Arezzo, Greve in Chianti, Meleto. Eu am ales Meleto, asta pentru ca nu mi-am putut scoate din minte domeniul Barberino dupa ce l-am vazut pe booking.com. Meleto este cam la 30 km de Florenta, fie pe autostrada, fie pe un drum serpuit pe dealurile toscane. Alegeti voi.

 

 

Villa Barberino este de fapt formata din mai multe vile, un adevarat domeniu cu o istorie de cateva sute de ani. Castel, apoi manastire, Barberino este chiar pe Viale Barberino, asa ca nu va puteti rataci. Este nevoie totusi de masina ca sa ajungeti acolo si sa puteti explora zona in voie.

Pe scurt: 4 stele bine meritate, piscina, teren de tenis, crama unde s efac degustari de vinuri locale; cursuri de gatit si cursuri de picture, un labirint de verdeata si o priveliste de-ti taie respiratia. Cat despre cazare, puteti alege intre camere cu fresce de 200 de ani sau apartamente cu gradina. Nu va ascund ca preturile sunt piperate. Camera cu mic dejun pleaca de la 200 euro pe noapte, insa sansele sa o gasiti pe booking.com la jumatate de pret sunt mari daca rezervati din timp.

 

 

 

 

Insorita Kavala

Daca aveti in plan o vizita in Thassos sau in nordul Greciei continentale, recomand o oprire de cateva ore in orasul Kavala. I se spune Monte Carlo al Greciei. Daca imi ascultati sfatul, o sa vedeti de ce.

Este al doilea oras ca marime din Grecia de nord si unul dintre cele mai cochete. Un amestec reusit de iahturi luxoase si taverne traditionale grecesti.

 

Eu am facut o excursie de o zi in Kavala, plecand cu ferry-boat-ul din Thassos. Dupa un popas si un pranz la o taverna din port, Kavala merita vazuta la pas.

 

Prima oprire: apeductul

 

Apductul din Kavala este o amintire aproape intacta a perioadei romane. Se spune ca aici si-au stabilit baza Brutus si Cassius si tot aici apostolul Pavel ar fi facut primul popas din pelerinajul sau prin Europa.

Apeductul este un punct cheie ai orasului pentru ca de acolo o luati la pas catre castel.

Castelul Kavala este de neratat. Asezat pe cel mai inalt punct al orasului, este usor de vazut din orice loc, assa ca nu aveti cum sa-l ratati.

 

Peste Castelul din Kavala si-au pus amprenta, pe rand, bizanitnii, venetienii, turcii. Astazi nu se mai pastreaza integral, insa au ramas fortificatiile exterioare si turnul in care merita sa urcati pentru ca privelistea merita toti banii. Am uitat sa va spun ca intrarea in castel se plateste. Costa 5 euro, insa merita. Daca nu pentru castel, merita pentru privelistea asupra orasului si asupra marii.

Bella Sicilia IV: Barocul si romanticul Noto

A fost nevoie de mai multe vizite in Sicilia ca sa decoper acest sat de la sud de Siracusa, un mic muzeu baroc in aer liber. Dar niciodata nu este prea tarziu pentru surprize placute.

Ca orice asezare locuita care este in acelasi timp turistica, Noto este impartit in doua zone: zona rezidentiala si Noto Antica, sau satul vechi, turisticul. Insa nu va ganditi la un sat obisnuit, ci mai degraba la un hol lung de muzeu, unde va opriti la aproape fiecare pas sa priviti in stanga si in dreapta. Pentru ca Noto asta este: o galerie de arta si istorie in aer liber.

Nu degeaba zona veche a fost inclusa in patrimonial Unesco acum 10 ani.

 Legenda spune ca in urma cu mult timp aici a poposit Dedalus in zborul sau peste Marea Ionica. Si Hercule ar fi popsit aici.

Noto ar fi fost poate  ceva mai impresionanat de vizitat pana spre anul 1700, cand a fost distrus integral de un cutremur. A fost reconstruit insa in forma in care arata azi,gradina de piatra cum ii mai spun unii.

Nu cred sa fi vazut vreodata o asa aglomeratie de palate si catedrale intr-un sat. Dupa ce terminati plimbarea prin galleria prncipala, pardon, strada principal, intrati pe stradute. Vi le recomand pe cele din partea mai inalta. S-ar putea sa mai descoperit un palat dupa colt :)

Nu sunt de ratat:  Palatul Ducezio (astazi primaria), chiar in centru; Palatul Villadorata; Palatul Astuto.

V-am spus ca Noto este o mare reuniune de confesiuni? Poate di cauza asta aglomeratia de catedredrale in care, sincer, este putin greu sa nu te incurci :)
Nu sunt de ratat: Catedrala San Nicolo din Mira (sau Catedrala Noto - nu aveti cum sa o ratati, e maaare);  Catedrala San Domenico si parculetul din fata ei si muuuulte alte cu nume de sfinti mai mult sau mai putin cunoscuti: Santa Caterina, Santa Chiara, Santissimo Salvatore si tot asa. Eu am numarat vreo 35.

Gustul calatoriilor: Italia

Daca exista un paradis culinar, atunci cu siguranta il gasiti in Italia. Este tara unde in ultimul timp am ajuns cel mai des, pentru ca nu ma plictisesc niciodata. De fiecare data vad locuri noi, complet diferite de cele precedente. Cu toate ca am locurile mele peferate in care ma intorc cat de des pot. Cum ar fi Sicilia de exemplu, unde saptamana trecuta am batut recordul de 3 ori intr-un an.

Dar nu iubesc Italia numai pentru ce-mi arata, ci o iubesc pentru mancarurile ei delicioase. Pe care le mananc doar in excursiile mele acolo si pe care astazi le impart cu voi.

1. Pizza

Prima care imi vine in minte este...normal, pizza. Cea mai buna pizza pe care am mancat-o a fost in tura 3 de Sicilia, la o tratorie in Catania. Uleiul de masline si ingredientele mediteraneene fac toti banii. Pe locul 2 a fost pizza dintr-o tratorie din zona garii din Venetia. Nu-mi mai aduc aminte numele locului, dar n-am sa uit gustul de pizza proaspat scoasa din cuptor. Yaaam. Pe cea mai dezamagitoare cred ca am mancat-o in Roma, la o terasa de langa Vatican. Un loc turistic, poate prea touristic pentru experiente culinare.


2. Paste

Multe, felurite. Mai nou am o pasiune pentru pastele aglio, olio e pepperoncino. Simple si bune.
Nu pot sa nu va povestesc de pastele cu fructe de mare din Catania. Le-am descoperit la o tratorie in care am intrat pe o ploaie torentiala. Mai tot meniul incudea fructe de mare, de la paste la supe si alte mancaruri cu nume complicat.

3. Supa de fructe de mare

Mai mult fructe de mare decat supa :)

 

4. Arancino

Gustarea siciliana rapida si consistenta. Cam prea consistenta dupa gustul meu, avand orez si carte intr-o crusta prajita. Dar merita incercat pentru gust. Este delicious.

 

 

5. Peste. Mult peste

In zona de sud nici nu se poate fara peste, mai ales ca sudul este renumit pentru galagioasele piete de peste pe care le vedem la emisiunile culinare. Un deliciu de privit si de gustat. Cred ca nu m-ar deranja absolut deloc sa gatesc in fiecare zi peste. Si, credeti-ma, aveti de unde alege.

 

 

 

 

6. Lasagna

De gasit peste tot in Italia. Pe cat de buna, pe atat de greu de digerat, asa ca v-o recomand doar inainte de o plimbare lunga.

7. Mancarea din piete

Toate locurile din Italia au piete unde gasiti mancaruri locale. Peste si fructe de mare, citrice si capsune, mozzarella, parmezan si branzeturi locale, anghinare intregi, prosciutto crudo si coto. O minunatie. In multe din aceste piete puteti lua mancare "to go".

 

8.  Ah, cafeaua

Da, italienii au cea mai buna cafea. Mai buna chiar decat cafeaua turceasca bauta la ea acasa. Cappucino, frappe, latte, expresso...oricare este un deliciu. Mi-ar placea sa avem si noi chioscuri la coltul strazii sau localuri mici unde bei repede un expresso la bar si pleci mai departe.

Si lista ar putea continua cu inghetata, rosii uscate, aperol spritz si...continuati voi

Fermecatorul si saratul Hallstatt

Despre Hallstatt nu stiam nimic pana l-am vazut :) Rau ca nu stiam nimic, dar foarte bine ca l-am vazut. Pentru ca este unul dintre acele locuri mici cu un farmec care nu se uita.

Nu sunt fan al iernii de nici un fel, asa ca recunosc ca habar-n-am daca mai este sezon de schi. Insa daca mai este si aveti drum in Austria, prin zona Salzburg, sau daca va este in drum in vacanta de vara (mult mai bine, parerea mea), merita luata la pas aceasta asezare o jumatate de zi.

Austriecii se lauda cu unele dintre cele mai vechi mine de sare din Europa si, spun ei, ca la Hallstatt ar fi fost printre primele. Posibil sa aiba dreptate, avand in vedere ca locul inca "respira" sare. Si veti vedea asta din plin la o plimbare prin imprejurimi sau luand stradutele la pas, la orice magazin de suveniruri.

Ce mi-a atras atentia a fost ca mai toate ferestrele aveau flori la exterior, asa incat aratau ca multi ochi zambitori care imtampina calatorul de bun venit. Fiecare straduta este o incantare, fiecare are case colorate, unele inflorate, altele cu picturi exterioare.

Austria si tarile germanice in general nu m-au fascinat niciodata. Poate din cauza asta le-am evitat mult timp. Spiritul meu latin ma trage mai mult spre sud, spre locuri insorite si galagioase. Dar marturisesc ca la Halltatt m-as intoarce pentru o zi de leneveala pe malul lacului, la un strudel si un pahar de vin la unul din restaurantele cu vedere de milioane.

Sa va spun un secret putin mai "morbid" al Hallstatt-ului. Pentru ca satucul este tarmuit de lac si de munte, terenul este pretios si putin. Atat de putin incat micul cimitir a devenit in trecut neincapator pentru schimbul de generatii. Ingeniosii locuitori au gasit o solutie...putin picturala. Intr-o incapere din curtea bisericii au organizat un osuar, unde depozitau osemintele celor decedati cu ani in urma. Craniile erau asezate separat de restul oaselor si pictate cu elemente care sa-l caracterizeze pe proprietar. Da, ati ghicit, se viziteaza. Taxa: 3 Euro. Este insa o vizita mai agreabila decat cea la osuarul din Kutna Hora, Ceha, despre care va povesteam aici

Nu va lasati zapaciti de osuar, pentru ca la plecare aveti shopiing de facut. Normal, suveniruri din sare :)

Nu-i asa ca v-a placut? Ei bine, aflati ca exista unii oameni carora Hallstatt le-a placut atat de mult, incat l-au copiat. Chinezii! Si da, chiar l-au copiat integral. Oare cum o fi sa vizitezi un loc istoric, fara istorie?