Din cartile de istorie direct la San Lorenzo de El Escorial

Despre El Escorial am citit prima data in cartile de istorie din generala. Profesorul meu de atunci, intamplator si autorul manualului, vizitase impunatoarea manastire si povestea despre ea cu mult patos. Mi-au ramas intiparite in minte 2 imagini, una cu exteriorul si o alta cu un glob pamantesc, din biblioteca manastirii.
Ani mai tarziu m-am aflat in fata aceleasi imagini, de data aceasta fiind chiar acolo, langa zidurile ei. In tot turul din interior am cautat acel glob din carte.

San Lorenzo El Escorial, pe numele complet, se gaseste la 45 de km de Madrid si a fost in trecut resedinta regilor Spaniei. Astazi nu mai este folosit decat ca muzeu, pentru vizitele oficial fiind folosit Palatul Regal din Madrid. El Escorial a fost construit in secolul al XVI-lea, ca resedinta a regelui Filip al II-lea. Sute de ani mai tarziu, in 1984, El Escorial a fost inclus in patrimoniul Unesco.

El Escorial este impresionant. O fortareata masiva din blocuri grele de piatra. Rece, aparent austera, impunatoare, cerand respect. In jurul ei oraselul traieste in autenticl stil spaniol, cu terase colorate pline de oameni bine dispusi, cu masini mici pentru a incapea pe strazile inguste si cu miros de paella pretutindeni. Dar cat timp esti intre zidurile manastirii, nimic din toate astea nu pare apropiat.

Nicaieri inre zidurile Escorial-ului nu m-a incercat un sentiment de raceala. Nu pot sa neg insa un sentiment ciudat de neliniste care m-a cuprins cand am coborat in Panteon. Sub zidurile batrane ale manastirii isi odihnesc trupurie regii Spaniei si familiile lor. A fost prima data cand am coborat intr-o cripta si, desi era un loc ce facea parte din turul turistic, am avut totusi sentimentul ca nu este potrivit sa fim acolo, ca este o parte a manasirii de netulburat.

La Escorial se ajunge usor, cu masina pe autostrada spre Segovia, cu trenul sau cu autobuzul din statia Moncloa. Autobuzul este de fapt un autocar care costa 3,5 euro si care pleaca la fiecare 30 de minute, pana la 8 seara.

Caldura mare toamna la Madrid

Inceputul lunii octombrie este foarte calduros in Madrid, asa ca merita vizitat in extrasezon, cand numarul turistilor scade. Companiile care opereaza zboruri directe Bucresti-Madrid sunt Tarom si low-costul Blue Air, iar cazare se gaseste in zone centrale la preturi decente.
Cateva zile sunt suficiente pentru a vizita orasul, pentru ca, desi intins ca suprafata, nu este extrem de bogat in obiective turistice. Totusi, nu trebuie ratate:
- muzeele Prado si Reina Sofia
- Palatul Regal, unde in zilele de vizite oficiale se organizeaza parade
- Catedrala Almudena de langa Palatul Regeal ce a avut nevoie de mai bine de 100 de ani pentru a fi ridicata
- Templo de Debod, un templu egiptean construit in secolul IV i.Hr in satul Debod, langa Aswan, in Egipt
- Plaza de Cibeles cu fantala Cibeles
- Plaza Mayor
- si neaparat, dar neaparat Puerta del Sol, locul din inima Madridului care nu doarme, unde strazile sunt pline de voie buna pana la rasarit.

Chiar daca nu este una din destinatiile must see ale Spaniei, Madridul are o identitate aparte. Este un oras extrem de elegan, cu oameni foarte frumosi. Si o destinaie de shopping spaniol ce trece inaintea Bacelonei.

Si daca aveti mai mult timp la dispozitie, merita vazute imprejurimile Madridului, mai ales Toledo si Escorial, ambele la mai putin de o ora de oras.
Dar despre asta, in episodul urmator...

Iarna la Castelul Huniazilor

Este singurul castel din Romania care apare constant in topurile celor mai frumoase castele din lume. Este relativ usor de gasit la iesire din Hunedoara, pe strada Curtea Corvinestilor.

Castelul impunator, de arhitectura gotica, a fost cea mai mare proprietate a lui Ioan de Hunedoara. L-am vazut de mai multe ori, insa o singura data iarna. Solitar intr-o mare de alb, impunator prin turnurile si bastioanele sale, castelul inca da un fior de rece, de indepartat. Galeria si donjonul (ultimul turn de aparare) au ramas neschimbare din vremea lui Ioan de Hunedoara. Alte parti au fost refacute succesiv, dupa ce fusesera devastate de incendii.

In curtea castelului se afla o singura fantana, adanca de 30 de metri. Legenda spune ca aceasta ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca ajung la apa. Insa cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna „Apa ai, inima n-ai”. In realitate, conținutul descifrat de specialisti este Cel care a scris aceasta inscripție este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica." 

 Pt program, bilete si altele, click pe site-ul oficial

2 hoteluri surori

Daca popositi in Venetia si nu vreiti sa va goliti buzunarele la un hotel langa Podul Rialto sau Piazza San Marco, iata doua hoteluri la mica distanta de Rialto. Sunt spate in spate, iar cel de 4 stele are vedere spre canal.
Carlton sul Gran Canal

sau Carlton Capri

Ambele peste pod de gara si peste un alt pod de statia unde va lasa autobuzele de la aeroport. In Venetia poate fi o aventura trasul bagajului pe stradute.

Etna erupe din nou

Etna a erupt astazi, pentru a doua oara in mai putin de un an. Sa speram ca nu va erupe si spre finalul lui mai :p

foto de aici

De Craciun toata lumea merge la targ. La targul de Craciun :)

Si anul acesta, ca in ultimii 4 ani am mers la Sbiu la targul de Craciun, anul acesta chiar de 2 ori. Aceeasi atmosfera de poveste, Piata Mare invadata de casute cu dulciuri si cadouri (anul acesta insa Piata Mica era goala), patinoar si carusel. Sa nu uit de bardul impunator si porumbeii din piata. In schimb anul acesta renii Mosului n-au prea presarat cu zapada Sibiul. Probabil au consumat-o pe toata mai sus, in Paltinis.
Nelipsita casuta cu migdale a fost prima oprire :)
Chiar si fara prea multa zapada, Targul de Craciun are mereu parfum de copilarie, de turta dulce si vin fiert cu scortisoara care iti tine de cald de Craciunul geros din Sibiu.

Vernante. Il paese dello zio di Pinochhio

Daca ati ales pentru schi Limone Piemonte in nord-vestul Italiei, aproape de granita cu Franta, nu ratati o vizita la Vernante, satul unchiului lui Pinocchio. Il gasiti la 15 k de Cuneo, pe drumul catre Limone Piemonte. Si merita o oprire de cateva ore pentru a va plimba pe stradutele cu case pe ale caror ziduri este reconstruita povestea lui Pinocchio.
Vernante a fost casa lui Attilio Mussino, desenatorul lui Pinocchio. Dupa moartea lui, doi sateni au avut ideea de a reproduce pe fatadele caselor celebrele desene ale lui Mussino. Picturile au inceput in 1989 si inca se reinventeaza.

 Fiecare strada are de-o parte si de alta case pictate, fiecare spunand cate o bucata din povestea lui Pinocchio...pe care il intalniti in piata

La finalul plimbarii popositi in cel mai autentic pub irlandez din piata, iar daca Vernante v-a retrezit aroma copilariei, luati in calcul o vizita la Collodi, adevarata casa a lui Ponnochio, in Toscana.