Santorini nu doar in luna de miere (II) - Fira

Nu este cel mai celebru loc din Santrorini, dar este al doilea pe lista si, oricum , in drum spre primul. Daca vreti sa ajungeti in Oia cu autobuzul, trebuie sa ajungeti neaparat in Fira. Dar atentie, nu priviti Fira ca pe o scurta oprire in drum spre Oia. Sub nicio forma. Fira merita macar o zi intreaga. Asta pentru ca este capitala insulei, de vreo 3 ori mai mare mare ca Oia. Fira are port, muzee, catedrale, magarusi si...mult aur.

Personal, prefer Fira fata de Oia. In primul rand pentru ca aici iti poti ocupa o zi intreaga, in vreme ce Oia se strabate intr-o ora dintr-un capat in altul. Pentru ca Fira este un labirint de stradute pe care descoperi terase, mici magazine, cate o bisericuta. Pentru ca aici este singura catedrala catolica a insulei. Si fara dubiu pentru privelistea pe care o ai cand te opresti la un pahar de vin santo. Apropo, nu cumva sa nu gustati vin santo cat sunteti in Santorini. Este soiul de vin local, de vita crescuta in sol volcanic. Licoros si dulceag, un fel de Lacrima lui Ovidiu.

Prima oprire la intrare pe faleza suspendata: muzeul de arheologie. Este dintre acele muzee in care ai voie sa faci poze, cat timp nu folosesti blitzul.

Dupa familiarizarea rapida cu istoria insulei, este timpul pentru o oprire la o terasa cu priveliste.

 

Apoi incepe coborarea catre port. Pe trepte, cu funicularul sau...cu magarusul. Sa va spun un secret, magarusii santorinezi sunt crescuti bine. Asa ca daca va sperie inaltimea, scarile sunt o varianta buna pentru coborare. La urcare, privelistea din funicular face toti banii.

Inapoi in oras, este timpul pentru explorarea stradutelor la pas. Acolo  unde se indreapta multimea de turisti, sunt stradutele cu magazine luxoase si bijuterii pretioase.

Fira are o faleza lunga, de vreo 3 km de la intrarea in oras pana in Firostefani, un sat alb in trepre lipit de capitala. Nu uitati ca sunteti de-a lungul marii, pe deal, iar soarele si vantul pot fi arzatoare. Asa ca inarmati-va cu protectie.

Stati pe aproape. Mai multe despre Santorini, in episodul urmator.

Santorini nu doar in luna de miere (I) - Cand? Cum? Unde?

Da, stiu, Santorini este celebra ca destinatie pentru luna de miere. Chiar si eu mi-am facut prima parte a lunii de miere acolo. E drept ca total intamplator pentru ca izbucnise un mic razboi civil acolo unde planuisem initial sa mergem. Dar nu despre asta am sa va povestesc. Oricum o sa va sara in ochi in fiecare zi a sederii voastre in Santrorini. Ba valurile de cupluri cu verighete brand new, ba diverse mirese cu voalul in vant la apus. Dincolo de sabloane, in Santorini trebuie mers pentru ce are insula in sine de oferit ca doar nu in mod nemeritat ocupa mandrul loc 1 in topul celor mai frumoase insule grecesti. Asa ca treceti iute peste tristetea de a nu fi in luna de miere, luati-va aerul italian (fara dubii asta veti fi pentru greci, asta daca nu aveti alura de nordici) si cumparati bilete de avion.

Cand?

De prin aprilie pana in octombrie. Evident cel mai animat este vara. Insa as recomanda sa evitati luna iulie daca nu suportati prea bine caldura. Eu am mers in august si a fost perfect. Oricum, daca este prea cald, va ascundeti la piscina sub un palmier. Solutii sunt :)

Cum?

Cu avionul sau cu barca.
Cel mai simplu as spune ca ar fi cu o cursa charter de avion. Eu am cumparat un pachet cu avion si hotel, insa agentia oferea si numai bilete de avion. Doar de 2 ori in viata am cumparat vacante prin agentie. Am avut noroc de ambele dati, desi in general prefer sa-mi bat eu capul si sa caut zborui si cazare. Pentru Santorini a fost mai comod asa pentru ca nu exista zboruri de linie directe din Bucuresti (si de regula dupa nunta esti chiaun :p). Daca totusi preferati sa zburati cu escala, Olympic si Aegean opereaza pe ruta Atena-Santorini tot timpul anului. Zborul dureaza numai 30 de minute, insa schema Bucuresti-Atena-Santorini poate fi destul de scumpa. Mai ieftine sunt variantele low cost prin Londra sau Milano (EasyJet); Berlin sau Viena  (AirBerlin). Orice ati alege, incercati sa stati la geam. Aterizarea merita toti banii.

Pe mare se ajunge cu ferry din Atena. Destul de scump si drumul dureaza cateva ore bune.

Unde?

Altfe spus, la est sau la vest?
Alegerea cazarii este foarte importanta. Nu atat hotelul, cat zona din insula. Asta pentru ca Santorini are 2 laturi foarte diferite. La vest este partea stancoasa, in trepte. Cea care apare in toate pozele, cu casele albe asezate pe terase. Oricat de mult v-ar face cu ochiul, sunt 3 elemente pe care trebuie sa le luati in calcul:
 1. Partea terasata nu are plaja. Deloc. Asa ca balaceala se rezuma numai la piscina. Si cum terasele sunt inguse, piscinele sunt mici. Cat sa va racoriti, dar nu sa dati ture de bazin;
2.  Hotelurile sunt foarte cochete, insa aveti in vedere ca toate casele albe au fost initial case de marinari. Camerele sunt mici, cu tavane joase;
3. Pretul. Cazarea in partea terasata este simtitor mai scumpa  decat cazarea in partea cu plaja. Daca ma intrebati pe mine insa, isi merita toti banii. Pentru ca privelistea cu care va treziti diminata in casuta alba de pe stanca este inegalabila.
Partea cu plaje este la est, insa nu va speriati. Distantele sunt mici asa ca intre Kamari (principal statiune la plaja) si Fira (capital) sau Oia (celebra extrema nord-vestica) se fac cam 20 de minute cu autobuzul sau masina. Daca vreti totusi la plaja, va recomand Kamari. Statiunea este destul de mare si animata, cu o faleza destul de lunga, plina de magazine si terase. Tot Kamari este optiunea potrivita si daca vreti un loc mai mai aproape de aeroport.
 Ca sa va faceti o idee despre diferente, aruncati o privire:
                                                                           Oia

 

Kamari

Va las sa va ganditi un pic la optiuni. Stati pe aproape insa pentru ca urmeaza sa va povestesc pe indelete despre:
 un sat fantomatic

cel mai inalt punct al isulei

 

cel mai celebru restaurant de nunti

orasul in care mijlocul de transport este acesta

celebrul apus santorinez vazut de pe mare

si neaparat despre Oia, poate cel mai frumos loc din Santorini

In vizita la fabrica de bere Pilsner

Vizitati Praga anul acesta? Foarte bine. Rezervati-va insa macar o jumatate de zi pentru un ocol de 80 km pana la Pilsen, oraselul de la granita cu Germania care gazduieste din 1842 fabrica de bere Pilsen Urquell. Sfatul meu este sa mergeti cu trenul sau cu un autobuz, nu de alta, dar mergeti la o fabirca de bere si vizita include obligatoriu o degustare, doua, trei...

Nu aveti cum sa va rataciti. Fabrica de bere este la 2 pasi de gara si sigur o recunoasteti dupa portile mari de la intrare. Da, aceleasi care sunt stilizate pe sticlele de bere.

In functie de cat timp aveti la dispozitie, puteti alege unul din tururile ghidate care dureaza intre 50 si 100 de minute. Aici gasiti mai multe detalii despre tururi si preturi. Nu uitati sa aveti cu voi si haine groase pentru ca turul include si o vizita in pivnita unde inca se fabrica bere ca pe vremuri. Temperatura aici este in jurul a 6 grade. Vestea buna este ca toti vizitatorii care au fost cuminti pe parcursul turului primesc cprimesc cate un pahar mare de bere direct din aceste butoaie. Atentie insa, fetelelor li se ofera prima data pahare mici. Insa nu este o problema sa cereti unul mare :)

Un mic secret de la fabrica de sticle. Se pare ca singurele sticle recuperate se refolosesc doar pentru berea livrata in Cehia. Berea care iese din tara este imbuteliata numai in sticle noi.

Dupa un tur asa obositor, cu variatii dramatice de temperature, o veste buna: la iesire  exista un restaurant cu bere direct din fabrica si mancaruri tipice cehesti. Numai bun pentru incheiat o zi turistica.

 

 

Ce ziceti? V-am convins sa faceti un ocol?

Bella Sicilia V: Impunatoarea Siracusa

Prima data in Sicilia am sarit peste Siracusa din lipsa de timp, a doua oara am ocolit-o pentru ca nu se potrivea cu treaba mea acolo, asa ca a treia oara am zis ca nu se mai poate, Siracusa trebuie vazuta. Si bine am facut.

Inainte sa o luam la pas prin Siracusa, putina istorie:

Ca multe alte asezari de pe coasta estica a Siciliei, Siracusa a fost fondata de grecii care au poposit aici pe la 700 i.ch. venind dinspre Corint. Se pare ca le-a placut atat de tare limba asta de pamant lovita bland de mare, incat au construit ceea ce Cicero a numit "cea mai frumoasa si puternica asezare a Greciei". Prietena buna si aliata de nadejde a Spartei, Siracusa a ajuns pe rand sa fie parte din Imperiul Roman si mai apoi din cel Bizantin. Ca in final, dupa o scurta perioada de Regat Sicilian, sa ramana doar capital regiunii Siracusa. Vechea Siracusa, astazi limba de pamant Ortigia, este insa sus in topul celor mai frumoase locuri din lista UNESCO.

Am ajuns in Siracusa venind dinspre Catania cu transportul local, autobuzele (autocarele) albastre Interbuss. Drumul intre Catania si Siracusa dureaza in jur de o ora pe autostrada, insa ce autostrada. Inconjurata pe ambele parti de plantatii de portocali si lamai in plin rod la jumatatea lunii martie. Incantare pentru ochi si chin pentru papile. Spuneti-o soferului ca vreti sa ajungeti in Ortigia ca sa va anunte unde trebuie sa coborati si in ce directive sa mergeti. Daca nu aratati a sicilieni, o sa va anunta oricium soferul ce si cum :) Ortigina este limba de pamant legata de oras printr-un pod. Merita sa va rezervati cateva ore bune pentru a o incercui de-a lungul marii si apoi sa luati la pas stradutele interioare.

 

 

 

Podul care duce catre Ortigia este usor de recunoscut, dar daca nu-l gasiti, opriti-va pentru o cafea la prima patiserie si doar pronuntati cuvantul magic, Ortigia ;)

 

 

Daca tot v-ati oprit pentru o cafea, neaparat incercati arrancino, gustarea tipica siciliana cu orez si diverse umpluri de carne, vinete sau alte legume.

 

 

 Bun rau arranciono. Problema este ca imediat dupa ce am trecut podul ne-am lovit de un alt obstacol culinar: piata de dimineata,

 

 

 

 

 

Si acum la pas prin Ortigia:

 

 

 

 

Ce are Ortogia din plin este culoarea. Usi si ferestre colorate, vase mari cu flori sau felinare multicolore.

 

 

si multe multe cladiri pline de farmec si isorie

 

 

 

 Dupa o lunga plimbare prin Ortigia, o oprire la un espresso in port inainte de a merge in zona runelor romane si grecesti este ultra ultra recomandabila. Nu uitati de arrancino.

Desi Siracusa dezvaluie la tot pasul vechi ruine romane si grecesti, zona care merita vizitata este prima pe care o vederi din autobuz, putin inaninte de statia Ortigia

 

 

Mai multe despre Siracusa, in episodul urmator . Enjoy!

Dalboka, locul unde se mananca cele mai proaspete midii din zona

Adevarul este ca ceea ce am scris mai sus nu este 100% adevarat, din fericire :) Asta pentru ca la o cautare pe google am aflat ca ceva mai aproape de Dalboka exista o ferma de midii inca putin cunoscuta. Singura ferma de midii din Romania este la Agigea. Info despre asta aici

Pana am sa merg sa o vizitez, am sa va povestesc despre sora ceva mai celebra de la prietenii si vecinii bulgari: Dalboka.

M-am informat intens inainte sa merg la Dalboka. Asta pentru ca umbla vorba ca prin zona ar umbla si niste domni care deschid masinile pasionatilor de midii cat timp acestia se imfrupta. Ba ca drumul pana acolo este prost, ba ca nu se poate parca decat la jumatate de km, ba ca mancarea nu e buna. Asa ca haideti sa va spun cum am gasit eu Daldoka.

Usor.
Pe site-ul in romana sunt trecute coordonatele GPS. Chiar si fara GPS se ajunge foarte usor.  Pe drumul de la Vama Veche spre Kavarna, faceti stanga catre Cap Kaliakra si apoi drepta spre Dalboka, urmand indicatoarele. Intr-adevar, drumul de cand faceti dreapta nu este nemaipomenit, dar  acceptabil, la fel si panta catre ferma. Daca mergeti la ferma in timpul saptamanii sau in weekend inainte de 12, sansele sunt mari sa gasiti locuri de parcare chiar la intrare. Daca nu, intr-adevar masina va trebui lasata in varful pantei, la cateva sute de metrii de ferma. Daca sunt hoti prin preajma, nu stiu. Cand am mers eu nu erau :)

La intrare in ferma o sa vedeti ca sunt 2 cladiri. Alegeti-o pe cea din dreapta si iata ce veti gasi:

 

 

 

Meniul este bazat pe diferite mancaruri de micii (midii in sos de vin, midii la tigaie, midii pane, midii natur, midi cu mere, midii cu cocos si tot asa), dar are si o sectiune de peste si salate. Nu va recomand pastele cu midii, N-au nici o legatura cu pastele cu scoici italiene si, din cate am auzit, se stie ca bulgarii nu prea nimeresc mancarurile italiene. Asa ca testate mancarurile lor. Sunt tare bune.

La finalul mesei se poate plati cu card, in leva, euro sau chiar lei.

Asa ca pana acum, despre Dalboka numai de bine.